pentru casa

Fara nici un fel de ganduri artistice :)) m-am dus la padure sa fac o scula dinasta ca sa mestece (mama) in magaoaia aia de oala cand se face gemul, zacusca, si toate treburile alea de intra in borcane pentru sezonul rece.

Din topor am facut-o si din lemn de carpen. Ca zicea ca cealalta e prea mica si n-are spor.
Si daca imi aduc aminte, parca ziceai ca vrei si tu (nu vorbesc la modul general ci doar tie iti zic) una un pic mai mare ca asta, cred.
Sa vad cum prind o tura la padure si mai fac una. Numa sa-mi zici daca la aia vrei alta forma sau merge si asemanatoare cu asta.

direct din natura

Gata si lingura de fag.

Abia ieri am terminat de finisat la ea.

Hai sa o dezvalui un pic.

Ii o lingura de mancat mai lunguta dar bine proportionata.

E pe cat de "supla" pe atat de rezistenta.Ca doar fagul e de esenta tare, nu medie.

Finisata cum trebuie, cu o coloare caracterstica fagului, nu atrage atentia atat de mult ca altele prin fibra lemnului ci mai de graba prin forma, poate prin simplitate.

E o lingura simetrica si e exact cum trebuie de adanca si de deschisa.
Peretii nu sunt prea grosi ca sa poti lua cu usurinta de pe orice farfurie, dar nici subtiri tare ca nu sa uzeze rapid.
Un pic de model pe coada are si ea, ca sa se deosebeasca de cele din popor. Ca o fi lemnul comun, dar ea e nobila !

Exact cum poza fotografului reuseste sa arate mai mult decat este un obiect in realitate, tot asa si poza unui taran ca mine ascunde mult din ce arata realitatea (nu ca as fi vrut, ci ca nu stiu sa le fac si nici nu stau prea mult sa pregatesc vreun cadru, prefer sa fac alte treburi in timpu asta).

Asa ca ma duc sa vad ce lemne mai gasesc paici.

omul si natura

Titlul postarii suna pentru unii plictisitor de cunoscut, insa realitatea e ca doar cuvintele sunt cunoscute, nu si sensul lor. Asa ca fara multa vorbarie iesim la padure.
Aici e rege Fagul. Mic si mare, batran si tanar incepi sa-l indragesti.
Daca mai jos era in amestec cu carpenul si apoi cu mesteacanul, pe portiunea asta poate doar cativa braduti mai au voie.
Vaile sunt multe iar picioarele de deal is intortocheate. Te invarti si pe vreme buna dar mai pe ceata sau iarna in viscol.
Esti in padure si aici ai si vrut sa ajungi. Nu exista sa te pierzi, ... decat daca cumva ajungi la vreun drum principal ori vreo localitate, dar cata vreme ramai pe sus nu te expui la riscu asta.

Noptile dormite in padure sunt deosebite. In bezna lumina calda de foc relaxeaza mintea pana ce trece lemnul si intunericul revine iarasi ca sa-mi dea un somn asa cum acasa niciodata nu-l pot avea (imi place intunericul si linistea, racoarea si aerul curat).Poate vei zice ce mare lucru, oricui ii place.
Aiurea, pai daca adormi cu becul sau televizoru pornit, muzica mergand sau dupa ce-ai fumat o tigara nici macar nu mai aerisesti, cum mai poti zice asta ???
Uneori ma folosesc de contraste ca sa pricepi mai usor ca poti si tu sa ai acces la ceva mai bun si ca tot ce tre sa faci e sa vrei un pic.

Izvoarele dau apa rece, proaspata. Insa uneori apa vine cu nisip dinala fin si e bine sa o treci prin batic (noi am filtrat prin dublu strat si o fost foarte bine).

De aici bea cerbul, de aici bem si noi.
Poteca n-am vazut, dar ceva semn ca or mai trecut paici am gasit. Putine sunt locurile in care arborii maturi, batrani chiar, stau sa povesteasca despre vremurile apuse.

Rar mai prinzi zone in care masinariile narozesti sa nu fi patruns (cel putin nu recent). Si foarte rar gasesti loc in care sa nu fie urme de taiere prin padure.
Si din nou ma gandesc ca daca fagul asta a fost "insemnat" cu 90 de ani in urma si era gros si pe atunci, cate or mai fi vazut si auzit aia de-s mult mai mari si mai batrani ca asta.

Atunci cand umblam, umblam. Dar cand ne hotaram sa pranzim, a pai nu ne grabim.
Amu noi luam un soi de pranzo-cina de obicei.
Si aici sunt zile si zile. Unele sunt atat de calduroase ca mancam la 4 m de foc, iar in altele vantul raceste aerul si caldura focului aduce confort.

Mesterelile se intind pana noaptea tarziu.
Calmul de dinainte este risipit de vantul ce plimba norii . In glas de tunet si lumini de moment adormim si toata noaptea nu da strop.

In hamac, pe racoarea de dimineata deschid ochii si nu sar imediat. Miros aerul si in vanticelul ala imi las gandurile sa pluteasca.
Inca o dimineata, o noua zi, ce mare dar .
Multumesc lui Dumnezeu pentru ca ne-a trezit sanatosi, pentru somnul linistit, hrana si ca ne-a ferit de crengi in cap si fara graba savuram ceaiul si apoi cate ceva de-ale gurii.
Lingura de fag pregatesc ca-i reprezentativa pentru tura asta, dar si pentru ca n-am facut de ani de zile una.

Umblam si dormim undeva intre 1000-1400 m si totusi am avut 2 zile calduroase tare. Una e drept ca a fost placuta, dar in alta nici macar pe vai nu scadea suficient temperatura.

Pentru unu doar o mortaciune, pentru altu poate o lectie de viata ...
Pasarea care mai ieri zbura, astazi e cel mult pana la palarie sau in cazul meu la batic.
Pamantul atrage la el ce-i a lui, iar cerul la fel. O data luata suflarea de viata din trup, acesta nu mai este nimic   decat pamant.

Aici vedem ca mai sunt si locuri in care arborele pe ce parte cade pe aia ramane.
Vanturi puternice ii scoate din radacina sau ii rupe precum un copil betele de chibrituri.

Si oricare din voi daca obisnuiti sa iesiti in natura va doriti sa dormiti macar cateodata sub cerul liber.
Sunt clipe in care intre ochii tai si stele nu doresti sa stea nimic, decat poate parti din coroana copacilor langa care gasesti umbra ziua.

Cu izopren sau fara, vara e destul de simplu. Pat de frunze uscate sau hamac, in noptile nu prea racoroase e tot ce ai nevoie.

Surpriza pe care o ofera un loc nou, o alta vale, urme noi, alti arbori , fiecare detaliu e valoros. Pentru altu care n-are treaba cu asta o fi la fel, pentru noi e deosebit.
Ca stii cum ii si cu copacii astia. Ii vezi acolo cum stau impunatori de sute de ani, dar saptamana viitoare poate intrii in padure sa-i vezi iarasi si in locul lor e lumina si o gramada mare de crengi si tot ce a ramas e un soi de drum ce seamana mai de graba cu niste santuri noroioase.
Nu incarc arborele cu misticism si nici nu-l ridic mai sus decat este, dar nici nu vreau sa trec pe langa el ca pe langa o tufa de la marginea drumului .
Dincolo de resursele pe care le ofera, el este un organism viu care creste si traieste cat se poate de silentios dar care cade cutremurand totul in jur.

Ganoderma Lucidum , ... banuiesc. Poate un pic mai batrana.
De Ganoderma amintesc, pentru ca vezi ca ti se vand momeli peste tot la pret de aur.
Iasca pe care o vezi peste tot in padurile noastre este Ganoderma. Evident sunt multe specii si nu doar G. Lucidum are proprietati medicinale (din cate am citit). Mai multe poate sa confirme sau sa infirme un expert in asa ceva, ... dar in nici un caz n-am sa cred pe unul care vinde in cantitati infime si la pret exagerat ceva ce se gaseste la noi si se pretinde ca-i din China si mai stiu io de pe unde.
Ma gandesc ca singura chestie pentru care se poate vinde ciuperca in "tara ciupercilor" este pentru ca noi suntem suficienti de ignoranti si de lenesi.
La fel e si cu ceaiurile. Ei au o specie (Ceylonu) si noi avem sute, dar ei ne vand noua, noi nu vindem nimanui nimic, decat poate sufletele noastre pe care nu dam "2 bani" si mai si credem ca-l fraierim pe ala cui le dam.
 Ma gandesc ca si menta daca ar fi frumos ambalata si ne-ar vinde-o englezii am da mai multi bani pe ea, ca doar e menta selectionata, soi special culeasa manual de pe plantatiile de menta de pe nu stiu ce insula ... :)) . Fraieri aia suntem si asa ne trebuie.
Ce facem noi nu e bun pentru noi dar ce ne dau altii e mai bun, ... ca-i mai scump si mai prost.

In padurile astea unde e umbra e umbra iar unde e soare, te rupe la ochi.
De aia o data ce apune se intuneca foarte repede si cand zic ca se intuneca ma refer ca e bezna.
Dar pana apune mai e destul de umblat si uneori si mult dupa.

Trei zile trec prea repede si ne gandim brusc ca ne-ar trebui macar o saptamana sa simtim ca am fost la padure.
Vezi tu, cu padurea nu-i ca si cu muntele. De munte poti zice - las ca ramane acolo, nu tre sa te grabesti, ca mai sunt ocazii. Insa in tara noastra padurea azi e si maine poate nu.

linguri

Si ea este diferita in felul ei. Nu-s doua la fel.
E facuta din jumatatea cealalta a butucului din care a iesit cealalta.

E tot din creanga de molid, bine finisata si ea, chiar mai simpla la forma.
E o lingura medie marisoara :) . Are ea asa si mici noduri exact cum ii sta bine lemnului. Am luat si niste lemn de ulm, dabia astept sa vad ce si cand iasa.

Asta are si coada mai lunga un pic sa poti mesteca bine si sa si gusti de prin oale. No gata, atat.

CAPcana

      Capcana este ca tu sa crezi ca lucrurile si mai ales viata asta tine la nesfarsit si sa te comporti ca si cum ai avea tot timpul la dispozitie.
Este oarecum absurd sa ne facem ca nu observam cum cel de langa noi astazi este si maine nu.
Saracu sobol no facut altceva decat sa petreaca prea multa vreme unde nu trebuie. Si a 2 a greseala este ca si-a facut casa in sopru si ca a vrut sa intemeieze acolo si o familie.
Vezi tu, el a avut intentii bune, ... pentru el !
Insa vecinul meu a trebuit sa-si schimbe aragazu ca un sobolan i-a distrus toata izolatia. In alta zi s-a bagat in agregatele frigiderului, alteori a ros cablurile, sacii, etc.
La padure imi plac sobolanii si soarecii. Is faini cum se adapteaza si misca.
Bun, ca daca era doar dupa mine n-aveam treaba cu el pana ce nu intra in farfurie, atunci poate ii dadeam un bobarnac sau poate vreun os :)) (ce ma, ca lu Tom ii place sa roada oase, lu ala nu ?)
Insa am primit comanda sa-l lichidez, mai cu seama ca umbla si zvonul ca ar fi si vreuna gestanta prin zona.
El a muscat bucatica nepotrivita, dar asa patesc si multi dintre noi. Chiar daca capul nu le este zdrobit de un boltar, totusi constiinta este de multe ori strivita, ... pana ce ramai fara.
Am si o broasca in curte si cre ca mai am vreun sobolan.
Asa unu- doi sa zburde prin curte nu-i bai, dar cand sobolanoaica a fatat in atelier e alta treaba :)).
Dar o data cu treaba asta am invatat ceva.
Ca uneori viata este exploziva si totul se poate prabusi in capul tau cand te astepti mai putin.
Cumva ar trebui sa stim sa folosim avantajul constientei efemeritatii noastre  si nu sa ne prefacem (continuand sa traim intr-o ignoranta complet nejustificata) ca suntem ca plantele.
Nici o primavara n-ar trebui sa treaca pe langa noi fara bucuria cu care au fost invatati batranii de alta data.
Nici o floare sa nu isi ofere parfumul si tu care treci pe langa ea sa n-ai mintea libera sa-l simti.
Sa ai vreme sa oferi un zambet, chiar si cand pare ca ai foarte multe treburi. Maine s-ar putea sa le inchei pe toate fara sa fi apucat sa programezi ceva.
Cine vorbeste de viata si moarte este pesimist, ... auzi tu.
Dar atunci nu cumva cine ignora singura certitudine a oricarui om (poarta mortii) este ignorant ?
Daca scoti hidrogenul din apa, ce ramane se mai cheama apa ? Daca separi dragostea de sentimente ori de daruire se mai cheama dragoste?
Atunci de unde incapatanarea si ignoranta, de unde si ce rost are ?
Avantajele pe care ni le-am creat, "protezele" cum le numesc eu, se intorc impotriva noastra atunci cand uitam ca le-am facut sa ne ajutam si nu sa inlocuiasca complet munca.
Iti dau un exemplu simplu. Acolo unde alta data lucrau cativa zeci de oameni, acum un singur om apasa niste butoane si productia e cel putin la fel de buna daca nu cumva si mai si.
E bine, e rau ? E bine, pentru patron, e rau pentru tine. Pe tine te multumeste ca "progresam" atat de rapid si frumos cand n-ai ce pune pe masa si n-ai cu ce plati facturile ???
Progresam catre ce ? Unde ne grabim? Cautam sa ajungem undeva sau doar suntem excesiv de lacomi si de grabiti ?? Grabiti unde, ca mori si daca esti grabit si daca nu ! Progresu asta a al tau e o prostie si iti zic si de ce. Pentru ca l-ai pierdut de sub control si ai pierdut si motivatia sau mai rau ai corupt-o.
Stau in cale progresului ai sa zici, ... dar nu zici bine, zici prostii. Daca tu numesti progres ca unul sa aiba tot si altu sa moara de foame, eu numesc asta nebunie, lacomie si pierderea discernamantului.
Poate vei zice, da ce-ai vrea? ca in comunism, ca toti sa fie "egali" ?
Nu, nu despre asta-i vorba, iti dadeam doar un simplu exemplu, dar cat se poate de real al asa zisei "minuni" a tehnologiei.
Uite altu. Merg la banca sa platesc o factura (asta era acu vreo 2 ani cred) si doamna de la ghiseu, amabila fiind, imi spune ca facturile nu se incaseaza la ghiseu si ca tre sa merg la robot.
Robot ?! intreb, dar eu nu vreau roboti narozesti ii zic, ... vreau operator uman.
Doamna zambeste si spune ca-i pare rau dar asta este procedura.
Ii zic apoi, doamna, io inteleg procedura, vroiam doar sa stiti ca maine un astfel de "robotel" va va lua si locul dumneavoastra, pentru ca inainte sa fie el aici un angajat al institutii se ocupa cu aceasta sarcina.
Acum asta nu vrea marire de salar, nu comenteaza ca sta peste program, nu-i traba prime, concedii, nimic, e angajatul perfect, fara expresie si fara pretentii.
I-a pierit un pic zambetul, ... dar asta este realitatea.
Suntem destepti, dar nu suficient incat sa nu ne lasam calcati in picioare de propriile "unelte" care alta data ne usurau munca.
Apoi pasiunile si dorintele de tot felul se intorc impotriva ta in momentul in care nu le mai controlezi si te controleaza ele pe tine.
Devii sclav iar ele stapanul tau. Si mai rau decat orice este sa nu recunosti asta si sa o tii asa pana in ultima clipa.
A incerca sa alungi orice dorinta din viata este nu doar imposibil, dar si nesanatos.
Toata treaba e sa mentii un echilibru si sa nu uiti oridinea in lucruri.
Sa dai meritul cuvenit cui si la ce trebuie, sa iei cat ai nevoie (nu cat crezi ca ai nevoie+ rezerve+ adaos care crezi ca ti se cuvine, ca faci parte dintr-o categorie mai speciala !) , sa umblii pe unde si cum trebuie in asa fel incat sa ajungi unde ti-ai propus si sa iti propui sa mergi acolo unde e de folos sa mergi, dar fara sa-i calci pe altii in picioare in drumul tau.
Asa ca nu mai pierde vremea incercand sa separi treburile inseparabile, adapteaza-te si conformeaza-te la mediu.
Nu poti crea reguli noi la ceva ce a fost deja creat si a caror legi (reguli)) sunt deja.
In cel mai bun caz poti sa inveti si sa respecti ce este si sa incerci sa traiesti frumos.
Nota : Cauta sa intelegi ce inseamna ,,sa traiesti frumos ".

titlu ? Uite lingura no, ce atata titlu !

Am dat inca o tura la munte pentru niste alergaturi. In pauzele dintre ele merem la padure dupa lemn. Numa doua am facut in 4 zile si una din ele e asta.
Lingura din creanga de molid, de marime medie, usoara si bine finisata se prea poate sa fie pe placul tau.

Creanga groasa de zeci de ani batranete, o intalnesti rar si greu si doar la molizii de sute de ani vechime. Lemn usor dar foarte tare datorita inelelor de crestere atat de apropiate se stie ca poate sa toceasca lama topoarelor.
Mi-ar place sa zic ca o parte din energia muntelui se resimte si-n lingura asta, dar ma tem ca as exagera un pic   :)) .
In final e doar o lingura din lemn cu care sa mananci cand iesi la padure sau oriunde iesi si daca chiar nu iesi niciunde, rau faci. Dar tot poti manca cu ea si acasa.

amintire de iarna

Cum de iarna ?! Uite asa. Nu pot opri mintea sa-si aminteasca si uneori nici nu vreau .
Ieri seara am adormit destul de greu, ca la mine in camera e cam cald.
Dar seara mi-am amintit de iarna trecuta, nu de turele la munte ci de o oarecare iesire la padure.
Cand dupa o umblatura faina prin nameti peste genunghi, la ceva vreme dupa lasarea intunericului am gasit loc bun de tabara .
Amu iarna nu dupa apa ma uit, ca aia o am peste tot chiar daca-i sub forma solida, ci mai de graba dupa un loc ferit si cu lemn aproape.
Loc ferit ii ala unde nu-mi cad copaci sau crengi in cap, unde nu vine avalansa sa ma ingroape si nici nu sunt expus la vanturi puternice.
O astfel de zona cu arbori tineri am gasit. Dar si aici ii o treaba, ca daca te aflii intr-un loc doar cu puieti ai probleme cu lemnul de foc. De aia tre sa gandesti din timp si sa alegi locul cu ochiul si cu mintea inca din mers. Daca te-a prins seara si inca nu stii ce si cum , nu-i bun.
Dar nu despre asta dicut amu, ci despre racoarea si linistea din timpu iernii.
Uneori iarna imi vin amintiri de vara, alteori invers. A pai stiu ca la multi ("multora" - pentru cititorii mai elevati, ... "la multi" - pentru cei ca mine  :))  ) nu le place nici caldura mare din mijlocu verii si nici gerul de iarna. Mie imi plac ambele si dabia le astept.
Si ca sa te racoresti un pic am pus ce de regula omul nu pune, adica postarea din iarna.
Stiu ca ne-am invatat toate sa fie de sezon, asa ca am zis sa trec peste tiparele clasice.

Vara insa n-am nevoie de multe lemne, ca nu fac vreun foc mare. Caldura e destula si fara foc, iar de topit zapada nu-i cazul.
Vreun ceai poate mai merge in diminetile racoaroase in munte. Insa iarna ceaiul cald e de baza.

Si am gasit si filmarea asta printre poze. Ca tot mi-a mai zis cate unu ca vrea sa vada cum ii la padure iarna.
Apai ii frumuos cum sa fie ! Io n-am pus aici ceva cu vreo umblatura sau vreo activitate anume pe care o desfasor la padure ci pur si simplu tabara si imprejurimile, ca din asta fiecare pricepe cate ceva.
Si nici n-am zis sa pun o postare doar asa sa umplu spatiul, ci chiar gandu asta l-am avut ieri.
Te las cu el (gandul), pana intra urmatoarele linguri.

o lingura din stejar

 Stejarul e stapan pe tot dealu din stanga. Dar asta e din dreapta unde-i stejaru ala batran, de pe coama aia cu valea abrupta si umeda.
Din el am facut lingura de mancat. E solida si incapatoare.

 Sta bine in mana, e finisata cum trebuie si mere bine mai ales la zeama.

 Fibra e foarte faina la stejar, iar combinatia de nuante imi place tare mult. Ii din categoria lingurilor zdravene.

Acasa sau la drumetie lingura de lemn este (sau poate fi) un accesoriu nelipsit .

energie din munte

Imi place ca orice tura la munte sa treaca prin padure. Probabil ca si aici are legatura cu mediul din care provii. Ca daca te nasteai in desert sau langa ocean erai legat de ele.
Ma gandesc ca e tare greu sa desprinzi omul din mediul (pamantul) din care-si trage "seva" . Si uneori cred ca ne legam mai tare de pamant decat ar trebui, ... desi o mare parte din ce inseamna "noi" (mai exact o treime) apartine lui (pamantului). Cu toate astea voi face tot posibilul sa nu-i acord mai mult de o treime din timp si din energie acelei parti din noi care cere in mod evident mai mult decat merita. In plus cine afirma ca nu-i ofera acea treime, se insala si in realitate ofera mai mult.
Si cumva incerc sa le impletesc si nu sa le separ. Daca in om ele sunt armonios impletite, banuiesc ca incercarea multora de a le separa brusc se soldeaza cu esec. Consider ca nu este necesara separarea (de altfel este si imposibila) ci mai de graba inversarea prioritatilor (fata de cele cu care am fost/ suntem obisnuiti).
Uneori este esential sa ne reamintim ca nu "lucrurile" care striga cel mai tare (in viata noastra) sunt cele mai urgente si nici cele mai importante. Pe asta o stiu de la cursul de prim ajutor unde invatam ca nu totdeauna cine zbriara cel mai tare este in starea cea mai grava si ca ranitii trebuie evaluati cu atentie, iar prioritar este cel a carui viata este in pericol imediat.
Ca sa inchei mica paranteaza am plecat la munte dar cu gandul nu la pamant ci la cer.

 Si urc pana in zona in care vad crestele, unde copacii n-au urcat si lacul cu apa aia rece oglindeste luna in noptile senine.
Io merg cu cortul sau fara, oriunde, oricand. Am auzit aberatii cum ca nu-i voie .
Nu-i rau, pentru ca sunt destui care pe langa galagia ce o fac mai lasa si mizeria in masiv. Insa sa imi interzici sa campez pentru o singura noapte intr-un loc este absurd. Practic n-ai sa vezi nici o urma unde am campat , chiar si iarba dupa prima ploaie isi revine .
Si nebunia este ca mie imi interzici, dar in acelasi timp sunt stane acolo si turme mari de oi si ciobani care fac focul cand si unde vor si arunca peturi si pachete de tigari.
Io cu ei n-am treaba, dar nici pe tine sa nu te aud ca imi interzici sa pun cortu, cand stii ca vin doar rar in munte. Este aberant si totodata nedrept, pentru ca aplici legea numa cand vrei in functie de anumite criterii pe care numa tu le stii.
Daca tu dai legi proaste si altu le aplica preferential, sa nu te astepti la mare lucru.
In plus io te stiu ca nu esti om de munte si ca nu ai nici o treaba cu asta. Tu doar faci bani pe spatele altora si ocupi locul cuiva competent, dar care n-are "cunostintele" tale (nu in domeniu, ci in politica ! ).
Revin la ce-i frumos si ala-i muntele.

Merg dupa principiul - "umblu cat si pe unde doresc" , iar noaptea dorm unde ma prinde intunericul sau vad loc potrivit. La lasarea intunericului pun cortul si la ivirea zorilor il ridic . E rau ceva in asta , strica somnul meu pacea muntelui ?
Exagerezi, ... si mai rau, nici tu nu crezi ce spui, ... mai bine zis nu cunosti. Pacat ca preluam obiceiul de la cine nu trebuie (nu vreau sa amintesc tarile cu proaste obiceiuri), ca la aia n-ai voie sa campezi, aia nu-s oameni de munte, is numa "dupa bani", sa te cazezi la ei si sa bei berea lor (deja poate banuiesti de cine-i vorba, ... sau poate nu). Dar aia n-are nimic de-a face cu o iesire frumoasa in natura.
La nordici nu-i asa, aia is mai civilizati. La ei poti campa si refugiile sunt gratuite si mult mai bine amenajate si mai curate. Deci iara constat ca am luat ce era mai prost de la occident, in loc sa luam bunul simt si educatia potrivita.

Si e interesant cum isi fac ciobanii adapost atata de putin pretentios.
Seara am vazut turmele cum coborau pe grohotis si am iesit afara sa vad apusul pe fondul muzical asigurat de behaiturile oilor, latratul cainilor , pasarele cu finute ciripeli si cativa corbi croncanind.

Iau arzator la mine totdeauna, ori ca-i pe gaz ori ca-i pe benzina. Insa ori de cate ori am ocazia sa gatesc la foc de lemne profit. O vatra era deja acolo si lemn uscat in preajma. Cateva surcele aveam nevoie atata tot. Dar atmosfera e alta pe inserat, cu focul langa.

Imaginea norilor oglindita pe lac,in racoarea serii, e ceva veritabil. Insa ceaiul si caldura molcuta a focului cu lumina plapanda si variabila creaza un moment ideal pentru a absorbi pace si de a-ti cerceta inima.

Pana la o anumita altitudine domneste jneapanul, dar mai sus nu poa' sa urce.
Aici in vantu din creste, la momentul potrivit apar florile cu miresme si culori deosebite ce sensibilizeaza simturile launtrice ale oricui doreste sa se deschida un pic.

Si nu rareori ma gandesc ca dincolo de alte aspecte merita sa urc in munte ca sa admir adancimea si largimea vailor, inaltimea varfurilor, dar mai ales frumusetea lacurilor, care in masivul asta as zice ca-s cele mai numeroase.

In muntele cu cei mai multi bolovani,cand vezi iarba iti odihnesti ochii. Aici urca turmele dimineata cu pastor si caini si coboara inainte de lasarea serii.

Pe noi apusul ne priveste in coama. Si noi il urmarim ca nu cumva sa-l pierdem . Nu exista doua la fel cum nu sunt doua rasarituri de soare la fel.

In putina lumina care ne-a ramas, coboram pe piciorul abrupt al muntelui, pe cararea ce ne-o alegem cu ochiul, ca marcaj paici nu-i.
Luna vine sa ne dea lumina ca de lumanare, calda si placuta, suficient ca sa ajungem la loc de odihna.

 

Nu ne grabim sa deschidem ochii, ca dupa ce ii inchizi tarziu , parca tarziu ai vrea sa-i deschizi. Insa soarele are cu noi alt plan.

Totdeauna am considerat ca a sta in cort ziua pe vreme buna este dincolo de orice , o performanta (io ma incint prea tare, nu stiu altii).

Aici lacuri nascute din izvoare "coloreaza gradina" si elibereaza paraie . Apa rece pe piele invioreaza si aduce senzatia de tarie si sanatate si pentru oricine.
Imi place ca si coborarea sa fie prin zonele prin care nu am umblat sau macar prin care nu s-a umblat de mult , de preferinta fara poteca sau macar cu poteca veche ciobaneasca.
In padure gasesc refugiu (adapost) mai peste tot si daca am si apa langa e ceea ce numesc eu confort.

Unii insa au o imagine mai pretentioasa in ceea ce priveste confortul :)) . Amu nu ma intreba cum o ajuns fotoliu acolo in padure.
De fapt e pe marginea unui drum forestier, imediat dupa coborarea din "picior".

Lasand la o parte canapelele si fotoliile fara absolut nici un regret, gasim loc plat pe iarba moale.
Aici la foc din lemn de fag gatim si ne incazim seara, cand aerul rece coboara pe vai.
Si imi aduc aminte de padure si mi se face dor de o tura (totdeauna mi se face dor de o tura la padure, de cele mai multe ori chiar in timp ce ma intorc spre casa dintr-o astfel de drumetie).
Sa mergi insotit de cineva poate fi un lucru potrivit sau nu, in functie de persoana pe care o ai alaturi (ii valabil si in dreptul lui - asta-i pentru care crede ca el e mai bun ca altu :)) ) .
Eu zic (si rar zic asta ca ies in mare parte singur) ca mi-a facut placere compania lui si discutiile folositoare.
Muntele e mediul in care omul devine sincer vrea nu vrea, prin situatiile care se ivesc. Daca vrei sa cunosti o anumita fata a unui om il poti scoate in munte.
In rest e si mediul potrivit in care sa te cunosti pe tine. Dar mai folositor de atat -  este si mediul in care il poti cunoaste pe Cel ce l-a creat si pe tine la fel.
Descopar iarasi esenta si o ridic pe o inaltime ca sa se vada de la departare.
Astfel inchei spunand ca altadata :
"Daca ceea ce traiesti, vezi, faci, simti, in trup (prin si cu trupul) nu rezoneaza in spiritul tau, nu ai in final nici un folos de ele" ,
Pentru cine se intreaba ce e spiritul omului, raspund simplu. -  Nu-ti face griji, unii nu stiu nici ce-i pancreasul si ce rol are (totusi asta nu inseamna ca nu exista).
Ii pacat cand te aflii in fata unui loc frumos sa nu incerci sa-l percepi cu toate (cat mai multe ) simturile.